Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe.
La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 si 11.
Versuri:
Andrei Mureșanu – Deșteaptă-te, române! Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, „Viaţă-n libertate ori moarte! ” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi! Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori, Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare, În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inimă duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ; Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri! Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină, Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
Despre imnul național
„Deșteaptă-te, române!” este, din 1990, imnul national al României ( ascultă imnul). Muzica are autor necunoscut. Versurile si aranjamentul apartin lui Andrei Muresanu (1816 – 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revolutia de la 1848. Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Muresanu, redactat si publicat în timpul Revolutiei de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brasoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brasov, într-o grădină din schei, si nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, asa cum este îndeobste cunoscut (desi nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenti, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta). Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o largă circulatie în epocă si nu i se cunoaste cu certitudine autorul. De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism si de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost si cazul în timpul Revolutiei române din 1989, când practic instantaneu si generalizat a fost cântat ca un adevărat imn national, înlocuind imnul comunist „Trei culori”. Timp de câtiva ani „Desteaptă-te, române!” a fost si imnul national al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.