Pentru toate popoarele, stema ţării – semnul heraldic suprem – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.
Stema are forma unui scut ce scoate în evidenta independenta României. Desenat pe scut este un vultur de aur, simbol ce duce cu gândul la bogățiile țării, cu aripile deschise, semnificând protecția, având in cioc o cruce ortodoxă, element al religiei majorității populației României, iar în gheare tine o spada și un sceptru, simboluri ale independentei obținute prin lupta și suveranității României. Pe pieptul vulturului se afla un alt scut pe care se afla stemele regiunilor istorice: Tara Românească, Moldova, Oltenia, Transilvania si Dobrogea.
Tara Românească este simbolizată la rândul ei printr-un vultur ce tine o cruce în cioc, având de-o parte și de alta a capului Soarele și Craiul Nou, prima faza vizibila a lunii, stema fiind atestata incă din anul 1368;
Moldova este simbolizata printr-un cap de bour, animal care a fost un adevărat simbol în istoria regiunii, având o stea deasupra frunții, un Crai Nou și o roza ca simbol domnesc, stema fiind atestata din 1392;
Oltenia este infățișată printr-un leu de aur înarmat cu o sabie, ce sta pe un pod, și anume Podul de la Drobeta, realizat tot din aur;
Transilvania este reprezentată de o acvila cu aripile deschise, fiind infățișată doar jumătatea superioara a ei, deasupra unui plan auriu pe care se regăsesc șapte turnuri de cetate, corespunzând vechiului nume purtat de Transilvania, Siebenbürgen (Șapte cetăți), atestat din 1296. De asemenea, de o parte și de alta a capului acvilei sunt Soarele si Craiul Nou;
Dobrogea este simbolizată prin cei doi delfini cu capul în jos, pe fond albastru. Delfinul este simbolul regenerării, iar fondul albastru reprezintă infinitatea Mării Negre.
